Schimbul recent de spioni dintre Rusia si Statele Unite pare sa demonstreze ca \'resetarea" relatiilor dintre cele doua tari a functionat. In schimb, pana acum, Rusia a facut prea putin pentru \'a reseta" relatiile sale cu Japonia. Aceasta nu este doar o oportunitate pierduta, avand in vedere nevoia Rusiei de a-si moderniza economia, dar si o grava eroare strategica, avand in vedere ingrijorarea tot mai mare a Rusiei privind ambitiile Chinei din Asia, care includ provinciile siberiene slab populate ale Rusiei.In aprilie, marina Chinei a efectuat exercitii militare in apropierea Japoniei, flota numarul 91.756, recunoscuta drept una dintre cele mai bune ale sale, a efectuat un exercitiu de incendiu real in Marea Chinei de Est, in largul coastei din provincia Zhejiang, si un training de interceptare a rachetelor cu navele noi. Obiectivele Chinei par sa fi fost consolidarea capacitatilor operationale ale marinei sale, in special in termeni de bruiaj si de razboi electronic, precum si testarea capabilitatilor sale reunite cu fortele aeriene chineze.
Poate mai important, chinezii par sa aiba intentia de a trimite un semnal de avertizare fotelor navele ale Statelor Unite ale Americii si Coreii de Sud, pe masura ce manevrele lor comune in Marea Galbena se apropie. Dar, de asemenea, China a trimis un semnal puternic pentru Japonia si Rusia.Guvernul Japoniei ar trebui, desigur, sa urmareasca indeaproape armata Chinei. In schimb, actuala administratie japoneza planuieste sa il trimita pe fostul presedinte al sogo-shosha (un conglomerat de companii comerciale) ca ambasador in China - respectiv un om ale carui interese in China ar putea fi comerciale mai degraba decat de securitate nationala.Intre timp, Rusia abia acum incepe sa realizeze ca trebuie sa fie proactiva in protejarea intereselor sale nationale de securitate in regiunea Pacificului. Problema este ca atentia Rusiei este indreptata gresit. Pentru a coincide cu exercitiile navale ale Chinei in Marea Galbena, Fortele Armate Ruse au efectuat o parte din aplicatiile \'Vostok 2010" (care implica 1.500 de militari) pe Etorofu, cea mai mare insula dintre teritoriile de nord ale Japoniei ocupate de rusi. Intregul exercitiu Vostok 2010 implica mai mult de 20.000 de soldati.
Ocupatia ilegala de catre Rusia a acestor insule a inceput pe 18 august 1945, la trei zile dupa ce Japonia a acceptat Declaratia de la Potsdam (sau Proclamatia ce definea termenii pentru capitularea japoneza), care a pus capat razboiului din Pacific. Armata Rosie a lui Stalin a invadat Insulele Chishima si le-a ocupat, Karafuto de Sud (sau Sahalin de Sud) si insulele Etorofu, Kunashiri, Shikotan si Habomai - care nu a fost niciodata parte din Imperiul Rus sau Uniunea Sovietica, in nici un moment din istorie - de atunci.Intr-adevar, Camera inferioara a Dumei de stat a Rusiei a adoptat recent o rezolutie care desemneaza data de 2 septembrie ca aniversarea \'reala" cand s-a incheiat al doilea razboi mondial, marcand efectiv aceasta zi pentru a comemora victoria Uniunii Sovietice asupra Japoniei - si, astfel, incercand sa submineze afirmatia Japoniei ca ocupatia insulelor a inceput dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Intr-o vizita recenta in portul rusesc din Asia Vladivostok, presedintele rus Dmitri Medvedev a declarat ca dezvoltarea sociala si economica a Rusiei in Orientul Indepartat este o prioritate nationala. Cu toate acestea, prin mentinerea ocupatiei ilegale pe teritoriul japonez, Rusia se opune implicarii expansive a Japoniei in acest efort, lasand, efectiv, chinezii sa controleze dezvoltarea regiunii.
Persistenta Rusiei in ocupatia autodistructiva este surprinzatoare. Intr-adevar, atunci cand Boris Eltin a fost presedintele Rusiei, tara a ajuns aproape de a recunoaste necesitatea de a returna teritoriile din nordul Japoniei. Dar o reactie nationalista a sortit esecului eforturile lui Eltin.Chiar si guvernul Japoniei, miop in prezent in ceea ce priveste strategia tarii, pare sa inteleaga ca Rusia trebuie sa joace un rol in realizarea unui nou echilibru de putere in Asia. Exista zvonuri ca administratia prim-ministrului Naoto Kan planuieste sa rupa blocada in relatia Japonia-Rusia prin numirea lui Yukio Hatoyama, predecesorul sau ca prim-ministru, ambasador in Rusia. Hatoyama este nepotul prim-ministrului Ichiro Hatoyama, care a semnat Declaratia comuna intre Japonia si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste la 19 octombrie 1956, prin care au fost restaurate, in mod oficial, relatiile diplomatice intre cele doua tari si care a permis, de asemenea, intrarea Japoniei in Natiunile Unite. Acest tratat, cu toate acestea, nu a rezolvat disputa teritoriala, rezolutie care a fost amanata pana la incheierea unui tratat de pace permanent intre Japonia si Uniunea Sovietica (acum Rusia).In declaratia din 1956, cele doua tari au convenit sa negocieze un astfel de tratat, iar Uniunea Sovietica trebuia sa predea Shikotan si insulele Habomai Japoniei dupa incheierea tratatului. In acelasi timp, statutul insulelor mai mari ca Etorofu si Kunashiri ramane nerezolvat si subiect de negociere.
Opinia publica japoneza a ramas de neclintit zeci de ani, sustinand ca toate cele patru insule apartin Japoniei si ca nu poate exista o pace reala pana cand acestea nu sunt returnate. Deci trimiterea lui Hatoyama ca ambasador poate provoca critici dure, mai ales ca bunicul lui a fost de acord la un moment dat cu un proces de pace prin care Rusia returna doar doua insule si multi se tem ca nepotul sau japonez poate fi, de asemenea, pregatit sa faca o alta afacere inechitabila. Numirile ambasadorilor nu ar trebui niciodata folosite drept cascadorii politice. Acest lucru este valabil mai ales pentru numirea unui ambasador intr-o tara care este esentiala pentru echilibrul de putere din Asia. Dar acest lucru nu este surprinzator venind de la un guvern care este lipsit de orice concept coerent de securitate nationala a Japoniei.Din fericire, alegatorii japonezi au simtit indecizia guvernului lor si i-au oferit o mustrare crunta la recentele alegeri pentru Camera superioara a Dietei japoneze. Dar nu numai Japonia are nevoie de un guvern care sa ia in serios problemele de securitate regionala. Rusia ar trebui sa recunoasca faptul ca a neglijat pozitia sa in Asia pentru prea mult timp si ca numai atunci cand va inapoia Japoniei teritoriile de nord expertiza japoneza va trebui sa suporte dezvoltarea Estului Indepartat al Rusiei. Numai relatiile normale bilaterale le vor permite celor doua tari sa lucreze impreuna pentru a construi un echilibru de putere durabil in Asia. Avand in vedere recordul sau, Vladimir Putin nu s-ar confrunta cu acelasi tip de reactie nationalista cu care s-a confruntat Eltin in cazul in care el ar fi incercat sa ajunga la un acord prin care sa restaureze suveranitatea Japoniei asupra teritoriilor sale de nord. Va avea el o viziune strategica pentru a face acest lucru?